Zborul lui Aurel Vlaicu la Vârșeț

Vlaicu

Aurel Vlaicu, pionier al aviației mondiale, cel care s-a încumentat să zboare deasupra Bucureștiului, deasupra Vienei, în vara anului 1912 a zburat și peste Vârșeț.

Preotul Avram Corcea, împreună cu învățătorul din Coștei în perioada respectivă, au convocat sătenii în fața bisericii să le comunice marea veste și să-i invite să meargă într-un număr cât mai mare la Vârșeț: ”Frați români, sunt mândru că pot să vă aduc vestea că un român de-al nostru și-a construit un aeroplan, și cu el vine și la noi, la oraș. Să ne mândrim și să-l susținem, că-i un frate de-al nostru!”
Într-adevăr, coșteienii au răspuns invitației, astfel cu trăsurile și carurile cu boi au transportat avionul de la gara din Vârșeț până la periferia orașului, acolo unde e azi aeroportul. Au ajutat la ridicarea cortului (hangarului), iar înăuntrul lui s-a montat avionul. Cortul era mereu sub protecție civilă, iar de pază au fost tot coșteienii.
Pe lângă corul bisericesc din Vârșeț, la programul de întâmpinare a luat parte și ”Reuniunea de Citire și Cântări” din Coștei în frunte cu președintele ei, preotul Avram Corcea.
Încă mai circulă în Coștei o anecdotă povestită de bătrânii satului. Se spune că în serviciul de pază al cortului era și Ilia Iorgovan. Preotul Corcea le-a zis că nu au voie să lase înăuntru pe nimeni, să nu se facă avionului vreo defecțiune. În acest timp, se apropie Vlaicu de Ilia Iorgovan pentru a intra în avion. Acesta nu-i dă voie să intre în cort, cu toate că omul zicea și se prezenta Aurel Vlaicu, pilotul avionului. Răspunsul lui Ilie era categoric: ”Nu te las să intri chiar Vlaicu să fii, până nu zice părintele Corcea!”
O inovație pe timpurile acelea era și motocicleta fratelui lui Vlaicu, care manevra printre mulțimea adunată. El, cu ajutorul motocicletei, a informat lumea ce ia spus Vlaicu după aterizare, adică avertismenul că se apropie o furtună mare.

Vlaicu
Aeromitingul de la Vârșeț, 1912

Într-adevăr, în aceeași zi a venit o ploaie mare care a inundat o parte din Iablanca, optzeci de case fiind distruse și avariate. După aeromiting, tot coșteienii au deplasat avionul și cortul la gară. Fanfara intona marșuri și cântece patriotice. În ziua de 11 august 1912, drumurile spre Vârșeț erau neîncăpătoare pentru toți aceia care doreau să ajungă la aeromiting. Oamenii cu traista pe umăr, mulți desculți frământând colbul, au mers cu pas rapid spre locul de unde se arăta minunea minunilor. El, Aurel Vlaicu, s-a încumentat să ridice capul. Să se ridice în înaltul cerului, arătând lumii întregi cine sunt românii. Pe străzile orașului, în ziua respectivă, cică, nu vedeai români cu capu-n pământ.
Din Sălcița, sat mare pe-atunci(1), oamenii au plecat cu toții la vale, înspre Iablanca și, împreună cu alții, drumul îi ducea la Vârșeț, pentru a urmării primul aeromiting din regiune. La vatră au rămas bătrânii și femeile cu pruncii sugaci. Nici pe ei, însă, nu ia lăsat inima să stea acasă la o zi atât de însemnată, au luat cu toții poteca ce urcă spre deal, ajutându-se unul pe altul în neputință și deacolo au privit cerul. Au văzut avionul lui Vlaicu, fiind mândri că sunt români, sau agitat și bucurat: Au simțit cu sufletele lor măreția momentului unic.
Evenimentul a rămas în memoria românilor sălcițenii, care încă și-au amintit de acest fiu al românilor și al lor, făcându-i să se simtă mari în ochii lumii și în semn de omagiu au botezat societatea culturală nou-înființată ”Aurel Vlaicu”.
Închei cu gândurile lui Vasile Goldiș(2) la vestea zguduitoare că aviatorul Vlaicu și-a găsit moartea încercând să treacă munții Carpați:
Aurel Vlaicu se deosebește de toți aviatorii români și nu a fost numai pilotul îndrăzneț care a dovedit lumii curajul disprețuitor de moarte al poporului nostru, ci Aurel Vlaicu a fost inventatorul care a dezvăluit lumii geniul neîntrecut al acestui neam, care are menirea să meargă în fruntea civilizației umane, alături de celelalte neamuri…
Instictiv a simțit poporul nostru această chemare istorică a junelui modest, cu veșnicul zâmbet pe buze și în cursul a doi ani de zile, tânărul acesta a devenit idealul maselor, copilul alintat al unei națiuni subjugate, întruparea nestinsului ei dor de ași sfărâma lanțurile și a se înălța spre culmile dătătoare de sănătate ale libertății”.
Aurel Vlaicu și alte personalități de seamă ale națiunii române trebuie să ne fie mereu călăuză și model de urmat.
Maria Păuța Gașpăr

Note:
1. La școala din localitate erau înscriși 119 elevi. Învățător îl aveau pe Marian Lațcu.
2. Ziarul ”Românul”, nr. 13, 16 septembrie 1913

 

%d blogeri au apreciat: