Un adevărat dascăl al poporului Petru Băla (1894-1961)

petru bala
Petru Băla (1894-1961)

Învățătorul Petru Băla din Cuvin este una dintre figurile proeminente din rândul cadrelor didactice, care și-a desfășurat activitatea sa în perioada interbelică. Ca educator și pedagog, autor de manuale școlare, muncitor cultural, Petru Băla s-a afirmat ca o personalitate de seamă în viața culturală a românilor din Banatul sârbesc. Născut la 6 decembrie 1894 la Cuvin din părinți țărani, frecventează școala primară și 4 clase la Școala civilă din localitatea natală. Apoi se înscrie la Școla normală de învățători din Timișoara, unde învață în limba maghiară. În timpul Primului Război Mondial este mobilizat în armata austro-ungară și trimis să lupte pe frontul din Galiția unde este rănit, din care cauză trebuie să petreacă un an la spitalul din Viena. Înapoindu-se ca invalid la Vârșeț, se pregătește pentru ultimele examene și termină Școla Normală în anul 1917. Ca locțiitor de învățător funcționează un an de zile la școala elementară din comuna Nicolinț. În luna iunie 1918 se căsătorește cu Parascheva Goaba din Petrovăsâla.

 
Educator și pedagog
După terminarea războiului este numit ca învățător în comuna natală Cuvin, unde funcționează mai întâi la secția maghiară, apoi la secția română a școlii primare. La terminarea Primului Război Mondial în comuna Cuvin se găseau 5 învățători români, dintre care trei au plecat în România, părăsind Banatul sârbesc împreună cu alți intelectuali din Cuvin și alte localități. Învățătorul Petru Băla își consacră viața sa întreagă chemării de învățător și rămâne tot timpul la postul în care a fost numit în anul 1919 până-n ziua pensionării sale ca invalid în anul 1939. Deci, două decenii petrece în mijlocul elevilor săi dragi îndeplinindu-și misiunea frumoasă de educator. Singur a scris într-un articol publicat în săptămânalul „Foaia poporului român” (nr.11 din 21.III.1937)  „ca bun educator este acel pedagog care iubește elevii și care înțelege mentalitatea lor”. În continuare Petru Băla susține că „adevărata prelegere este o artă pedagogică, pe care mulți alții nu o pot înțelege”. Activitatea învățătorului Petru Băla în școală cu elevii micuți se caracterizează prin strădania de a oferi ca pedagog școlarilor săi cunoștințe folositoare, recurgănd la principiile și metodele moderne ale învățământului primar. Cu un talent de pictor desena litere și tablouri pentru uzul micilor elevi, înlocuind astfel, în primii ani și lipsa de manuale școlare. În cadrul școlii a instruit și corul mixt al elevilor săi cu care a organizat numeroase serbări școlare.

covin
Panorama Covinului

Autor de manuale școlare
Evocarea figurii acestui dascăl, care și-a marcat existența  prin manifestări ale spiritului creator, transmițându-ne valori culturale, include și munca sa ca autor de manuale școlare. Înțelegând necesitatea de manuale școlare în limba română, respectiv limba maternă pentru elevii de naționalitate română, fără de care învățământul nu poate decurge normal, Petru Băla își ia sarcina –împreună cu învățătorul Savu Nicolaieviciu – de a alcătui manualele trebuincioase. Până la tipărirea acestor manuale școlare, învățământul în limba maternă era foarte anevoios. Se începe cu întocmirea Abecedarului pentru clasa I-a, apoi în luna martie 1932 Ministrul învățământului aprobă folosirea manualului „Carte de cetire” pentru clasa II-a primară întocmită de învățătorii Savu Nicolaieviciu și Petru Băla. S-au tipărit mai multe ediții. În anul 1938 Ministerul Învățământului aprobă manualul lui Petru Băla „Științele naturale” pentru școlile primare cu limba de predare română pentru clasa III-a. În felul acesta, pe lîngă Abecedar, elevii români primesc și alte manuale în limba maternă datorită învățătorului Petru Băla. Dânsul traduce și manualele de geografie și istorie din limba sârbo-croată destinată elevilor români.

 

Muncitor cultural
Activitatea acestui adevărat dascăl al poporului nu s-a mărginit numai pe tărâm școlar. Menirea și chemarea de învățător, cum a înțeles  Petru Băla, este mult mai largă. Să folosim cuvintele spuse de el însuși în articolul intitulat „Activitatea unui învățător”, în care afirmă „că hotarul de activitate a învățătorului este nemărginit. Învățătorul ca luminator al poporului, de la care se așteaptă mult, nu se poate mărgini numai cu prelegerile din școală. Pe dânsul îl așteptă și alte lucrări strâns legate de postul ce-l ocupă: conducerea corului școlar, aranjarea petrecerilor școlare și multe alte cad tot în sarcina învățătorului”. Aceste postulate învățătorul Petru Băla le-a respectat întreaga sa viață. Munca sa culturală desfășurată pe tărâmul vieții publice, în mijlocul poporului, nu a încetat până-n ziua când boala grea l-a smuls din pulsarea acestei vieți bogate și rodnice.
Trebuie subliniat însă, fie și succint, activitatea dascălului Petru Băla pe tărâm cultural. Aproape timp de două decenii este dirijorul corului mixt și un timp și președinte al acestui cor vestit. Sub conducerea lui Petru Băla corul a cântat la Postul de radio Belgrad, a organizat un impresionant concert la Požarevac în 1935 și numeroase serbări culturale în Cuvin și în alte localități (Satu Nou, Petrovasâla, Maramorac, Deliblata, Nicolinț, Uzdin și alte localități). În anul 1936 sub conducerea lui Petru Băla a fost format și un cor compus din studenți și elevi originari din Cubin.
Învățătorul Băla organizează „Reuniunea femeilor române” din Cubin, organizație cu caracter uman, care a ajutat copiii săraci cu îmbrăcăminte și mâncare. Revista „ Fruncea” din Timișoara în (nr. 41 din 12. XII. 1935) înregistrează unele acțiuni culturale din Cubin legate de numele învățătorului Petru Băla.
Menționăm și colaborarea strânsă a acestui dascăl al poporului cu populația conlocuitoare de naționalitate sârbă, cu intelectualii din comună, cu Societatea vânătorilor unde a îndeplinit funcția de secretar, apoi cu Societatea pompierilor, cu Societatea agricolă sârbă, care, în anul 1933, i-a decernat o diplomă. Cu gândul de a asigura continuitatea corului, îl instruiește ca dirijor pe Trăian Coracu. Manifestă peste tot „spirit de inițiativă, judecată reală și darul conducerii”, ceea ce și singur pretindea într-un articol de la „adevăratul apostol”. Să încheiem cu cuvintele rostite tot de dascălul Petru Băla: „Învățătorul nu trebuie să lucreze că îi este datoria, ci pentru că îi este chemarea”. Își dădea singur seama că „până ce este activ în viață cu deplină sănătate, să nu se aștepte la nici o preamărire ori imploarea multelor recunoștințe din partea poporului”… de fapt, adevărații oameni mari sunt preamăriți de regulă numai după moarte. Acest adevăr se poate referi și la „dascălul poporului” din Cuvin – Petru Băla, care merită recunoștiță pentru munca sa școlară și culturală.
G.P.

%d blogeri au apreciat: