Ultimul haiduc al Banatului

haiduc

Legendarul haiduc, Adam Duma Neamțu, a haiducit în zona de munte a Banatului și valea Cărașului.

Potecile și strâmtorile rămuroase ale munților vârșețeni, au fost bătătorite de ultimii haiduci bănățeni, pentru ca după curmarea în ștreang a vieții vestitului căpitan de haiduci, între anii 1868-1870, ne vorbesc denumirile locurilor care îi poartă numele și cele așternute pe hârtie de scriitorul Damian Izverniceanu.
Isprăvile cetei de haiduci, pe care o conducea învățătorul Adam Duma, poreclit Neamțu, transmise de la bunici la nepoți sunt impresionante și zguduitoare, mai ales că haiducia lor a început și s-a sfârșit fără vărsare de sânge.
Faptele haiducilor lui Duma au rămas pănă azi povești și legende drage mulțimii cândva exploatate de moșieri, azi navigatoare pe internet. Cu toate că multe s-au schimbat spre bine în satele care în trecut au fost uitate de țară, după drumuri șerpuite și anevoioase, între codrii prieteni, între poteci și sărăcie, mai dăinuie și azi legenda fascinantă a unui om obidit care, înțelegând nevoia celor mulți a schimbat dăscălia pentru haiducie și a pribegit pe căi dosite, de codru și de noapte, huiduit și fugărit de poteri. Încă și azi oamenii vorbesc de curajul, urmat de oameni puternici și comorile ascunse ale haiducilor.
Adam Neamțu a fost un om potrivit de statură, șaten, foarte vioi, iute din fire și mai presus de toate, cu o frunte lată, semn al inteligenței. El avea sub șubă, în chimir, mai multe pistoale, purta barbă și plete.
Haiducul Duma a haiducit în zona de munte a Banatului, îndeosebi valea Cărașului incluzând localitățile Srediștea Mică (Pârneaora), Mărcovăț, Coștei și Sălcița din această parte a Banatului, unde a poposit vremelnic, adăpostindu-se prin pădurile seculare ale acestor localități.

haiduc
Cioaca Mare tăinuie secretul numit “Comoara-blestemată”

Dascălul se trage din familia Duma, familie de țărani din Slatina Nera. Adam Duma a fost învățător și pentru că purta haine nemțești i se spunea Adam Neamțu. Vestitul haiduc a fost căsătorit cu Ileana și a avut un singur fiu, pe Matei.
Adam Neamțu a apucat cărările pândite pentru a putea intreține un opaiț de nădejde a cărui licăr dulce pâlpâie prin timp. Cele mai spectaculoase prădări din această parte a Banatului au fost prădarea baronului Belovici din Sălcița și prădarea baronului Riger din Cutriz (Gudurița). Baronii cărora le-a ușurat punga de galbeni, au căutat cu ură și cu teamă un prilej mișelesc de a pune capat celui care a aprins în inima săracilor bobul de lumină a nădejdii.
La insistența baronilor, legendarul haiduc Adam Duma Neamțu a fost prins, împreună cu ceilalți haiduci la ” Crucea Albă”, pe valea Cărașului de potera condusă de Adam Bordan cu plutonul de la Vârșeț. După două luni au fost condamnați la moarte prin spânzurătoare și executați pe Valea Guzainei ( Coștei). Povestea mai dăinuie și azi.

Adam Duma – Neamțul în istoria locurilor

În Banat multe căi tainice, izvoare la care s-a răcorit, locuri în care a poposit ultimul haiduc bănațean, poartă numele lui. Pe dealurile împădurite ale Surducului, pe vârful ”Culme”, domină solitar ”Lemnul rotat”, un falnic stejar uscat. Localnicii îi mai spun și ” Stejarul lui Adam Neamțu”.
În apropiere de Sălcița și Iablanca, o cruce zidită în patru stîlpi din cărămidă ”Crucea Albă ” poartă numele legendarului haiduc. La marginea Coșteiului, pănă în prezent stă de veghe o cruce din piatră care ne amintește de Adam.
Pe drumul Marila – Steier mult timp a stat de veghe un frasin uscat, foarte gros, iar în anul 1963, cand s-a lărgit și asfaltat drumul a fost doborăt de un buldozer. Toată lumea îi zicea ”Frapsinul lui Adam Neamțu”. La Srediștea Mică o ridicătură de teren peste două văi care cuprinde o suprafață semnificativă poartă numele ”Grunul lui Adam”.
Pe dealurile Vărăgiei a dăinuit până acum câțiva ani o cruce mare de lemn. Un localnic, dând foc buruienilor, a ars și ”Crucea lui Adam”. Opt peșteri poartă numele ultimului haiduc bănățean – la Ciclova Montana, în stânga Popului, două în stânga Simionului, în Cheile Nerei, una la Pârneaora ”Cioaca Mare”, la Padina Matei, două în Valea Minișului.

haiduc
Grunul lui Adam

Două izvoare îi pomenesc numele: unul pe vârful ” Vârșăcior” din munții Vârșețului în apropiere de Marcovăț, altul pe dealul ”Cetățuia” în apropiere de râul Bei. La Slatina Nera, în familia Davițoiu, s-a păstrat multă vreme, chipul lui Adam, gravat pe un butoiaș. Un tâmplar din familia respectivă a reușit cu succes să-i imprime figura pe lemn, foarte probabil din simpatia pe care i-o purta haiducului. Din păcate, în zilele noastre s-a pierdut acel butoiaș.

Pe urmele haiducilor

Din camarazii care au haiducit în ceata lui Adam, devenită legendară în Banat, din acei care au colaborat cu el, care l-au găzduit vremelnic sau au fost oameni de încredere cunoaștem pe următorii: Lăzărică originar din Sașca Montană. Se trage din bufeni de la Novaci și bineînțeles numele său este Novac. Gheorghe Ghermianțu din Goruia era cu câțiva ani mai mare decât restul haiducilor, curajos, credincios și devotat haiduciei. De la Potoc și Bogodinți au haiducit Gheorghe Dogaru și Sofronie Stoian. Din Coștei este amintit Gheorghe care a haiducit în ceata lui Adam după ispășirea pedepsei celor 20 de ani de temniță. La Vrani se cunosc familiile din care se trag Rista Laza și Iova Răboru. Ambii au pierit în temniță. Din Srediștea Mică a haiducit Dega Barbeș iar din Sălcița, un oarecare Nicolae.
De la Vrăniuț au haiducit patru voinici, doi de încredere, Ion și Iosom Braia și doi trădători, Simesie Buzangiu și Pavel Iovan. Din Slatina Nera, locul de origine al legendarului haiduc a fost un singur camarad, Trifu Turcu.
Bineînțeles că lista nu se termină aici, dar din lipsă de documente nu putem prezenta numele tuturor celor care au fost alături de ultimul haiduc bănățean. Ceata căpitanului Adam Neamțu a fost formată din 12 haiduci.
Riscurile zilnice ale haiducilor au fost enorme, fiind urmăriți, pas cu pas de potera jandarmilor. Șirețenia deplasărilor i-a făcut să-și piardă mereu urma. Haiducii lui Adam Neamțu au fost legați cu jurământ precum și comorile lor. Prădările le făceau în direcții opuse pentru a deruta potera jandarmilor. Încălcarea jurământului haiducesc se pedepsea cu moartea.
Adam Duma a rămas un personaj legendar de care amintesc denumirile atâtor locuri din valea Cărașului și munții Vârșețului, iar comorile ascunse constituie un subiect de cercetare care au determinat foarte multi entuziaști de a efectua săpături pe teren, cercetări și investigații de-a lungul timpului.
Unele din ele au fost descoperite întîmplător și totuși multe comori au rămas nedescoperite devenind enigmă și mister pentru noi. Cele mai tainice și cele mai mari comori au fost ascunse cu jurământ și blestem de haiduci.
Vestitul haiduc este un simbol al libertății, al frumoaselor plaiuri din Banatul istoric, o personalitate care a scris istoria și a intrat în legendă. Haiducii erau o realitate a trecutului. Adam Duma – Neamțu a fost învățător, apoi revoltat social și răzbunător, spaima grofilor și posesorilor maghiari și germani din valea Cărașului, iar viața și întâmplările lui le-a romanțat Damian Izvernicianu în cunoscutul roman ”Haiducul Adam Neamțu”.

Comoara blestemată

O poveste interesantă care este răspândită în această parte a Banatului se referă la comoara blestemată. Această comoară s-ar găsi undeva în ”Cioacă” (Gudurički vrh), care la un anumit interval de timp, în nopțile senine, din vârful muntelui și până-n viile de sub poalele acestui munte apare în formă de rază luminată puternic care sclipește și lucește pe o suprafață mare. Fenomenul se vedea în orele târzii ale nopții și dura un interval de timp scurt. Bătrânii satelor din jurul vârșețului ( Marcovăț, Mesici, Iablanca, Pârneaora) susțin că acest fenomen are strânsă legătură cu ultimii haiduci bănățeni , adică cu comoara blestemată de ei, care în continuare a rămas nedescoperită. Legenda locurilor bântuite rămâne în continuare nedescifrată, o taină care și-a câștigat un renume. În jurul ei s-au țesut povești uluitoare și fascinante

Cârciuma ”La Guzzdi”

O urmă veritablă, care în trecut a slujit drept adăpost sigur în fața numeroaselor primejdi, atunci când potera era prin apropiere, au fost locurile și ascunzișurile secrete, tainice, construite și amenajate special, loc de adăpost sigur și enigmatic. O astfel de ascunzătoare se găsește la Srediștea Mică, în casa familiei Guzzdi ( str. Vojvodjanska nr. 30), care la sfârșitul secolului al XIX- lea, în perioada anilor 1860-1890 a fost bodegă, căreia toți îi spuneau ” La Guzzdi”.

haiduc
Puscăria imperială din Orăvița unde a fost închis haiducul Adam Duma

Gospodăria familiei Guzzdi este unică, deoarece are trei fântâni. Una în interiorul camerei ( în trecut era cârciumă), alta în curtea casei și a treia fântână în grădină. O altă caracteristică a celor trei fântâni o reprezintă poziția și locația lor, adică ele se găsesc într-un perimetru de circa 300m2, ceea ce este un lucru mai puțin obișnuit, mai puțin întâlnit, iar povestea lor este zguduitoare. Totuși, cel mai interesant, atrăgător și spectaculos detaliu este însuși ascunzătoarea lui Adam Duma, care se poate constata în clădire, deoarece nu a fost demolată, iar ruinele ei stau de veghe în dialogul prezentului cu trecutul. În casă se poate intra din două direcții contral opuse, din stradă și din grădină. Până aici nimic neobișnuit. Grădina de formă dreptunghiulară este înconjurată de un zid din carămidă durabilă care măsoară în lungime 100 metri cu înălțimea de 3 metri.
Odată ajuns în grădină, nu poți fi observat, iar ascunzătoarea tainică se găsește în grajd, unde se poate intra din patru direcții (cârciumă, curte, grădină și podul casei). Aici, în grajd, în lungime verticală este construit un zid de circa 1 metru lățime, paralel cu zidul grajdului (dublu zid), construit din piatră, care poate adăposti 3-4 persoane. Grajdul este legat de încăperea cârciumei, iar din ascunzătoare și până la fântâna din incinta cârciumei a fost construit un tunel secret care ducea direct în fântână. Astfel, existau mai multe posibilități de evadare în caz de primejdi, dar totodată și un ascunziș sigur de poteră și panduri.
Ruinele grajdului, cu excepția ”ascunzătorii”, se pot vedea și azi în casa familiei Guzzdi din Pârneaora. În spatele grădinii se întinde o pădure imensă. Grădina se găsește pe o coastă de deal plantătă cu pruni. Când erau pandurii în sat, semnul prin care Adam Neamțu a fost avertizat să nu intre în sat, respectiv cârciumă, a fost tăierea unui prun din grădină. Clădirea în ansamblu a fost ridicată în perioada celebrului haiduc bănățean, Adam Duma-Neamțu, prin contribuția și sprijinul haiducilor, iar după moartea lui, familia Dega, poreclită ”bogatu” a beneficiat de o parte din comoara găsită în fântânile din incinta celebrei ospătărie ”La Guzzdi”.

Peștera lui Adam Neamțu

În mitologie, peștera este locul închiderii, al claustrării, germinației, morții, învierii și este unul dintre cele mai vechi simboluri în toate culturile cunoscute de-a lungul istoriei omenirii. Poveștile legate de peșteri care sunt ascunzișe venerabile pentru comori din cele mai vechi timpuri, au trezit interes vădit în rîndul oamenilor. De obicei se spune că toate comorile, știute și neștiute, sunt ascunse prin peșteri.
Dar, conform soartei, nu îi este scris oricui să descopere o comoară. Numai cei scutiți de blestem pot găsi comori, iar după tradiția populară, orice comoară ascunsă este protejată sau poartă blesteme. Totuși cercetătorii privesc cu îngăduință astfel de povești, considerându-le povești populare intrate în tradiția orală specifică locului. În zona muntoasă a Banatului, mulți oameni și-au pierdut viața încercând să scoată din adâncurile peșterilor comorile și tezaurul ascuns pe timpul romanilor, pe timpul turcilor, când peșterile primesc noi locuitori- haiducii.
Cea mai cunoscută și celebră peșteră, în această parte a Banatului, la o depărtare de numai 2,5 km de pitorescul Marcovăț, în inima muntelui Cioaca Mare (Gudurčki) se găsește peștera cunoscută sub numele de ”Peștera lui Adam Neamțu”. Peștera a fost botezată așa, pentru că după curmarea în ștreang a vieții vestitului căpitan de haiduci (între anii 1868 – 1870), aici au fost găsiți galbeni și alte urme ale vieții cetei lui. În peșteră se poate intra numai pe brânci, pe când înlăuntru bolta, de înălțimea unui om, este destul de spațioasă.
Peștera cu potecile și strâmtorile ramificațiilor Munți Vârșețeni și alte locuri legate de viața și isprăvile haiducilor din ceata lui Adam Duma Neamțu (izvoarele, cârciuma cu trei fântâni, piatra înaltă), au fost vizitate cu mai multă ușurință și interes în trecut, decât în zilele noastre. În perioada anilor 1950- 1970, aproape în fiecare an peștera a fost vizitată de elevii școlilor din localitățile din împrejurimile celui mai înalt vârf de munte din Voivodina, sau de alți excursioniști curioși și turiști care își găseau liniștea și odihna în acest paradis și colț de rai. Adam Neamțul reprezintă un simbol al frumoaselor plaiuri bănățene, iar legendele, poveștile și cântecele haiducești de munte sunt o adâncă trăire și simțire românească, mai ales că haiducia lui a început și s-a sfârșit fără vărsare de sânge. Peștera cu izvorul, Grunul și Piatra haiducului, sunt cărările tainice pe care s-a furișat Adam Duma cu ceata lui și au intrat în istoria poporului, adevarate vestigii în penumbra Carpaților.

Adam Neamțu, în curând pe micul ecran

Regizorul sârb, Ivan Rakidžić în filmul documentar-artistic ”Haiducii Banatului” (Razbojnici Banata), încearcă să transpună pe peliculă destinul haiducesc, respectiv unele elemente din viața haiducilor bănățeni. Primul film documentar-artistic despre haiduci realizat în Voivodina, semnat de Ivan Rakidžić, prezintă, printre alți haiduci celebri, și personajul lui Adam Duma – Neamțul.
Scenariul este inspirat din romanul lui Damian Izverniceanu ”Haiducul Adam Neamțu” și din tradiția orală locală în care circulă numeroase legende despre ultimul haiduc bănățean, realizându-l Prof. dr. Univ. Mircea Măran, împreună cu regizorul. Filmările acestei producții documentar-artistice se vor finaliza în primăvara anului 2018, prima parte a filmului fiind începută în 2014. Rolul lui Adam Neamțu în film este interpretat de actorul profesionist sârb Mladen Sovilj. Filmul în ansamblu este inspirat de fapte istorice.
Adam Duma – Neamțul în Banatul istoric a rămas o icoană a demnității, un simbol al rezistenței românești.
Dr. Dorinel Stan

%d blogeri au apreciat: