Seara prin sat

seara-tara

 

Și-aseară prin sat devreme
Au plecat junii cântând
Dar Vioara rău se teme
Că mămica-i ține rând:
„Mătură și gată-ndată
Udă florile mai bine
Că pe Viorica, fată,
O iubesc ca și pe tine…”
„Viorica din fereastră
Am udat-o și la-amiazi
Dar nu știu, mămico dragă
Ce-i cu floarea noastră azi?”
Viorica udă flori
Junii trec, o văd și-i cântă:
„Floricică dintre flori
Țucu-ți ochii tăi de mândră”
Și-unul nalt ca și un steag
Sub fereastră s-a oprit
Grăind Vioarei cu drag:
„Îmi ești dragă, pui păzit…
Dă-mi de drag o floare numai
Din fereastra casei tale…”
„Nu pot căci cunoaște muma
Și ști că iar face jale.”
„Dacă nu-mi dai nici o floare
Viorico, pe fereastră,
Spune-mi că-n suflet mă doare
Cum o cheamă floarea asta?”
„Asta Gheorghe-i Viorică
Floarea mamei favorită
N-are altă floricică
În toată lumea iubită.”
„Dă-mi-o mie…” „Nu pot asta
Fugi, mămica ne-a simțit…”
„La noapte eu sparg fereastra
Și fur floarea negreșit…
Dar să bagi bine de seamă
De-i fi pe așternut
Sări ca puiul peste mamă
Că eu vin să te sărut.”

 
Aurel Păsulă
(11 aprilie 1952)

%d blogeri au apreciat: