Preotul Avram Corcea

Preotul Avram Corcea din Coștei
Preotul Avram Corcea din Coștei

 

Un deschizător de drumuri

S-a născut în Coștei la 14 aprilie 1868. Școala primară o termină în satul natal, liceul îl face la Beiuș, iar teologia la Sibiu. Revine în Coștei la 1891 muncind pentru sat și nu numai pentru el.
După moartea protoprezbiterului Vârșețului David Terfăloagă, cu data de 15 februarie 1903, preotul Avram Corcea din Coștei a fost numit catihet al tinerimii ortodoxe române la școlile din Vârșeț. El și-a îndeplinit funcția cu toată conștiinciozitatea, înfruntând greutățile pentru oricare catihet care nu locuiește în Vârșeț.
Cu venirea și mutarea protoprezbiterului contractual Traian Oprea la Vârșeț, preotul A. Corcea a considerat că a sosit timpul să fie eliberat de sarcina grea și postul de catihet să fie încredințat protoprezbiterului Traian Oprea, fiind dânsul în poziția de a îndeplini cu mai multă ușurință sarcina aceasta și de a propune studiul religios în mai multe ore pe săptămână, prin care s-ar putea ajunge la un rezultat mai satisfăcător. De aceea preotul A. Corcea roagă Consistoriul diecezan să fie dispensat de postul de catihet al tinerimii ortodoxe române la școlile din Vârșeț.
Subliniem câteva activități importante ale preotului Avram Corcea:
– Împreună cu Episcopul român Ciorogariu, Vasile Goldiș și alte personalități ale Banatului, participă la Congresul Naționalităților, ținut la Budapesta pe 10 iunie 1895. Acest congres avea drept scop purtarea luptei împotriva maghiarizării.
– Cu alți intelectuali convoacă o conferință la Vârșeț pe 10 aprilie 1906, invitând pe toți fruntașii politici români să participe la alegeri.
– La alegerile dietale din 30 aprilie 1906 este ales ca bărbat de încredere a listei avocatului vârșețean Vladimir Spătariu.
– Avram Corcea răspunde negativ la cerințele insistente ale antistei comunale de-a trimite actele referitoare la biserică în limba maghiară, susținând că prin lege este garantat ca limba română să fie limbă oficială în afacerile interne și externe ale bisericii.
– Face parte din Asociația Culturală „Astra”.
– În sat, sub președenția preotului „Reuniunea de citire și cântări” înflorește, obținând succese remarcabile.
Tuturora le este cunoscut anul 1906, an când corul coșteian participă la Concursul corurilor tuturor românilor cu ocazia Expoziției jubiliare, la București. Concursul este desfășurat în „Arenele romane”, corul având în repertoriu cântecele: Marșul „La arme”; „Durerea Basarabiei”; „Ceasul rău” – cântec cu solo – tenor, având ca subiect luptele lui Ștefan cel Mare.
Interpretarea artistică, ținuta impecabilă, disciplina pe scenă au adus corului – Medalia de aur a Expoziției, Diploma mare de onoare și Diploma mică de onoare. Cu acest prilej a fost decorat și dirijorul Josif  Micu.
De numele lui Avram Corcea sunt legate și multe alte succese obștești, din diferite domenii precum:
– Cumpărarea a 500 de jugăre de pământ pentru pășune comunală de la groful Bisingen din Iam (pământul s-a cumpărat cu scopul de-a nu lăsa pe alt grof să-l cumpere și sătenii să fie exploatați de acesta);
– Zidirea Morii celei mari din sat devenind societate de acțiuni;
– Construirea a două poduri de beton peste Căraș;
– Cumpărarea pământului de la Societățile „Moara călugărească” și „Moara Burului” pentru biserică, avându-se în vedere zidirea unui lăcaș sfânt nou;
– Mulțumită lui, „Reuniunea de citire și cântări” primește statut legal de funcționare;
– De numele lui se leagă înființarea Societății de acțiuni „Bănățeanu” din Coștei, precum și a Băncii „Luceafărul” din Vârșeț;
– La fel este fondatorul Bisericii Ortodoxe Române din Vârșeț;
– Împreună cu „Reuniunea de citire și cântări” și fanfariști, organizează buna desfășurare a aeromitingului prilejuit de zborul lui Aurel Vlaicu la Vârșeț în august 1912;
– Munca lui a fost enormă având în vedere vicisitudinile vremii în care a trăit. Că a voit ca satul său să propășească, să fie mereu în frunte, ne dovedește și faptul că pentru ridicarea „Casei Naționale”, în 1911 a pus la dispoziție satului cele 32 de jugăre de pământ arabil, întreagă sesie preoțească, pentru completarea fondurilor necesare;
– Își dă aportul la înființarea fanfarei la 1910 care anul acesta sărbătorește 101 de ani;
– De numele lui se leagă și funcționarea școlii cu opt clase în 1911;
Pentru patriotismul lui, care n-a fost văzut cu ochi buni de autoritățile maghiare de atunci, a fost în închisoare la Budapesta.
Era mereu între săteni, îi încuraja, îi susținea, sfătuia.
Avram Corcea era dotat și cu calități scriitoricești. Scrie: ”Nicolae Iorga, un îndrumător al Țării Românești”; ”Mijloacele de înaintare” (1904), sfătuind țăranul la propășire.
Mulțumită sârguinței acestui cărturar, nu s-au pierdut baladele populare, care au circulat pe teritoriul Coșteiului. Auzite de la Vichentie Micu, lăutarul satului, care zicea că le știe de la tatăl său, Avram Corcea le-a strâns într-o carte sub numele de ”Balade poporale”.
Despre carte profesorul dr Radu Flora în „Folclor literar bănățean” scrie: „…Prima carte de producțiuni populare versificate de la noi este aceea tipărită de Avram Corcea la Caransebeș în 1899.”
Cu o galigrafie de invidiat, preotul Avram Corcea a alcătuit și ”Con­scripția bisericească”. Ea conține date despre locuitorii acestui sat între anii 1800 – 1914.
Avram Corcea, împreună cu Avram Imbroane și cu alți preoți și mireni a ajuns în Marele Sfat Național Român, ținut pe data de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Tot în 1918 trece cu familia în România, la Mercina, iar apoi la Timișoara.
În 1951 este deportat în Câmpia Bărăganului, moare în 1952 fiind înmormântat în satul Petroiu, județul Ialomița.
Avram Corcea și-a îndeplinit cu brio misiunea de cărturar, îndrumător, deschizător de drumuri. Se zice: ”Pomul care n-are rădăcini, n-are nici ramuri bogate”.
Coșteienii se pot mândri că le au pe amândouă.

Măria Păuța – Gașpăr

%d blogeri au apreciat: