Peștera din munți sau comoara ascunsă

peștera

Potrivit unei vechi legende, prescrisă de preotul local Alexandru Vărăgean în anul 1927, la originea mănăstirei din Sredistea Mica stă o peșteră din regiunea muntoasă a ținutului srediștean. În trecutul îndepărtat, teritoriul srediștean era depo­pulat din cauza lanțului de păduri întins cu vegetație abundentă.
Un tânăr, voinic prigonit și urmărit de hoardele tatare, prin codrul des, vede intrarea într-o peșteră și se strecoară cu speranța de a se refugia și găsi adăpost. Hăitașii pe urmele voinicului ajung grabnic la peșteră, cu frunzele arborilor fac foc la intrarea în peșteră, fumegând adăpostul cu scopul de al scoate pe voinic afară.
Tânărul aproape sufocat de fum cade la pământ cu privirea spre cer, iar în aceeași clipă pe neașteptate vede o rază de lumină pătrunzătoare care formează o cărare până sus la ieșire printre stânci și cu un ultim efort reușește să se strecoare prin petroiul peșterii și în felul acesta părăsește peștera salvându-se. Mai târziu acest loc (peștera) devine adăpost sigur în fața năvălirilor barbare, dar și loc de refugiu sufletesc pentru pustnici și sihastrii, care au petrecut în rugaciuni și molitve tot restul vieții.
În semn de recunoștință și mulțumire, voinicul a ridicat chilii în apropierea peșterii, pe coama dealului, iar locul monahal a devenit un centru important de exploatare a lemnului, foarte răspândit în zonă. Conform legendei, peștera și locul din împrejurime a ajuns un marcant așezământ monahal în pustiul codrilor.
În negura timpului peștera a dispărut, dar așezământul monahal a rămas mărturie până în zilele noastre. v
D. S.

%d blogeri au apreciat: