Jules Verne despre români

vern-Jules-verne-si-dacii

 

 

“Ma simteam emotionat. Puneam pentru prima data piciorul pe un pamant locuit de români. Simpatia mea profunda pentru acest neam misterios facea sa-mi bata inima”. Cuvintele lui Elisee Reclus il urmaresc neincetat pe Jules Verne. Pagina cu citatul respectiv din cartea marelui geograf se afla la loc de cinste pe biroul de lucru. A deschis-o si rasdeschis-o ori de cate ori simtea nevoia sa se patrunda de afectiunea si de simpatia marturisita pentru români a lui Elisee.

***

Interesul lui Jules Verne pentru spatiul romanesc era mai vechi. Spectaculoasele itinerarii din opera sa trecusera, deja, prin Dobrogea si prin Ardeal. “Incapatanatul Keraban” (1883), “Mathias Sandorf” (1885) si “Claudius Bombarnac” (1889) au personaje romanesti sau surprind realitati din teritorii locuite de romani.

“Incapatanatul Keraban”, intitulata initial “Ocolul Marii Negre”, descrie, pe 20 de pagini, drumul personajului principal prin Dobrogea, pe atunci provincie a Imperiului Otoman, oferind informatiile despre tinut si despre locuitorii sai, despre formele de relief si despre asezari precum Cernavoda, Galati, Tulcea si Constanta. Jules Verne nu a ratat ocazia ca, prin vocea lui Keraban, sa intepe guvernul otoman pentru lipsa de interes fata de infrastructura Dobrogei.

Biroul lui Jules Verne
Biroul lui Jules Verne

In “Mathias Sandorf” apare primul castel din Carpati, o resedinta localizata in districtul Fagarasului, pe una dintre culmile muntoase care despart Transilvania de Valahia. Atunci remarca Jules Verne, pentru prima oara in opera sa, inainte de “Castelul din Carpati”, “maretia salbatica” a Transilvaniei. In fine, romanele “Claudius Bombarnac” si “Frumoasa Dunare galbena” sunt ultimele doua scrieri ale marelui autor francez care fac referire la realitatile romanesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Zi de trg în Transilvania
Zi de trg în Transilvania

In “Claudius Bombarnac”, eroului, reporter la “XX Siecle”, i se alatura, pe traseul transasiatic Tiflis – Pekin, mai multi conationali romani, printre care frumoasa Zinca, “o blonda de 22-23 de ani, cu ochii negri, caracteristici tipului romanesc”. Apoi, in “Frumoasa Dunare galbena” isi plimba cititorii pe la Portile de Fier, pe raul Cerna, prin orasele Giurgiu si Galati, respectiv, bratul Chilia.
Pe un carnetel legat in piele aurie, Jules Verne a asternut cateva note de lectura despre tot ce a putut afla legat de bogatiile Transilvaniei: solul fertil, minele de sare de la Turda, muntele Praid, cu zacamantul de clorura de sodiu, minele de la Remetea, care produc plumb, galena, mercur si mai ales fier, minele de la Hunedoara, minele de carbune de la Hateg, Livezeni si Petrosani, apoi minele de aur de la Abrud, de la Campeni, “regiunea cautatorilor de aur, unde o multime de mori cu utilaje foarte simple sapa nisipurile de la Rosia Montana, “un adevarat izvor al bogatiei” transilvane”. “Iata, se pare, un district foarte favorizat de natura, dar in care totusi bogatia nu contribuie cu nimic la bunastarea populatiei”, gandeste Jules, in timp ce-si mangaie barba stufoasa. Transcrie ideea pe o ciorna. Cine stie, poate o va folosi candva…
Textul integral pe: formula-as.ro și adevaruldespredaci.ro

%d blogeri au apreciat: