„Glasul Cerbiciei” – un reper cultural al românilor din Serbia

 În viața oricărei comunități cultura are un loc aparte. Ea este cea care definește și particularizează comunitatea respectivă. Cultura este cea care conferă identitate, dă consistență și valoare unei comunități. În cazul comunității românești din Serbia, acest lucru este și mai relevant, dacă ne gândim la complexitatea problematicii care stă în fața acestei comunități istorice. Pentru a fi mai expliciți, menționăm situația în care se află românii din Serbia de Răsărit, care nu și pot studia limba maternă în școli, deși prin multiplele solicitări pe care le au făcut au arătat că și doresc acest lucru. Așadar, poate mai mult ca cazuri, în cazul comunității românești din Serbia relația dintre cultură și identitate, mă refer la identitatea românească, este cu atât mai importantă, având în vedere faptul că fenomenul cultural este cel prin care se păstrează și se afirmă identitatea națională.

Citind revista ,,Glasul Cerbiciei”, editată de către Asociația Românii Independenți din Serbia, constatăm că cei care și au asumat un astfel de demers editorial, prin această revistă de cultură și istorie a românilor din Serbia, care se află deja în al treilea an de existență, au înțeles acest lucru cu prisosință. Trebuie să precizez că redactorul șef fondator al revistei, Dorinel Stan, doctor în filologie cu o teză despre asociațiile și organizațiile românești din Voivodina între anii 1946 și 1962, a conștientizat faptul că fără o platformă semnificativă în cadru căreia intelectualitatea română din Serbia să se exprime și să dezbată diverse teme de interes general, nu se poate vorbi despre o comunitate românească articulată. În acest sens cred că poate fi înțeles acest demers editorial, precum și cel legat de site ul asociației Românii Independenți din Serbia, care, alături de agenția Timoc Press, reprezintă o  veritabilă platformă de știri privind comunitatea românească din țara vecină. Recenzând numărul 9 al revistei sus menționate, al cărei titlu sugerează hotărâre și  perseverență în urmarea țelurilor stabilite, găsim articole interesante, de la cel semnat de către P.S. Daniil, episcopul Daciei Felix despre ,,Universul revelației într un potir cu rouă”, la cel în care Dorinel Stan scoate la suprafață date inedite legate de mănăstirea românească de la Srediștea Mică, până la cel în care Marin Gașpăr scrie despre importanța ziarului ,,Cuvântul Românesc”, întrebându-se ce șanse mai sunt pentru ca acest ziar reper al comunității române din Serbia să mai poată apărea.
În puține cuvinte, nu pot să nu-i felicit pe acești inimoși intelectuali români, care sunt preocupați nu doar de a scrie studii de specialitate, ci mulți dintre ei sunt  implicați  și în ceea ce putem numi, fără să exagerăm, cristalizarea unei societăți civile românești în Serbia.  Știm cât de importantă este pentru orice societate democratică existența unei societăți civile bine articulate, activă și ancorată în realitățile momentului. Având în vedere complexitatea problemelor românilor din  Serbia, consider că existența unei societăți civile românești  sustenabile ar fi în măsură să răspundă cu succes dezideratelor identitare ale românilor de acolo.
Antoniu Martin

Baricada TV

%d blogeri au apreciat: