Creații muzical – religioase ale compozitorilor bănățeni

Corul Facultății de Învățători și al Școlii Înalte de Studii pentru Educatori „Mihailo Pavlov” din Vârșeț

Activitatea  corală  bănățeană reprezintă un fenomen bine cunoscut despre care s-au scris multe pagini în trecut.  Prezența unui mare număr de formații corale a dus nu numai la stimularea  activității muzicale în localitățile bănățene ci a contribuit și la  dezvoltarea creației  componistice atât laice cât și religioase. Formațiile vocale bănățene au reprezentat, în ambele sfere muzicale,  modalități de exprimare ale trăirilor sufletești.

Muzica religioasă bănățeană a cunoscut două direcții distincte de dezvoltare. Pe de-o parte și-a trăit cursul său firesc muzica bisericească propriu-zisă, o muzică reieșită dar cu timpul și ușor desprinsă de originile bizantine, încadrată în anumite reguli, caracterizată de un anumit stil de execuție. În Banat, această muzică va purta denumirea de cântare de strană.
Pe de altă parte, se dezvoltă o muzică de factură religioasă nu neapărat în interiorul Bisericii, ci doar inspirată din textele liturgice. Astfel de creații, opere ale compozitorilor celebri sau mai puțin celebri, manifestate sub forma Liturghiilor, a Răspunsurilor liturgice sau a altor construcții componistice, au devenit tot mai prezente în cadrul serviciilor divine, trăindu-și existența alături de cântarea de strană propriu-zisă. Aceasta din urmă a cedat tot mai mult spațiu astfel că în perioada mai recentă o cântare de strană integrală în cadrul unui serviciu religios în Banat poate fi auzită doar în cazul absenței corului. Există cazuri în care creațiile liturgice ale compozitorilor bănățeni se inspiră din cântarea de strană fie sub forma unor citate sau chiar prin armonizarea întregilor melodii din cadrul acesteia. În multe cazuri, însă, lucrările muzicale reprezintă în totalitate un rezultat al talentului creativ componistic.
Polemicile prezenței corale în cadrul serviciului divin ortodox sunt încă actuale. De multe ori se acuză  modul de abordare occidental al muzicii bisericești de tip bizantin. Rămâne de discutat această problemă în termeni bisericești, canonici  sau chiar în termeni artistici. Cert este însă că prezența corală în liturgica bănățeană reprezintă un fapt care s-a păstrat până în zilele noastre iar lucrările liturgice ale compozitorilor de aici, prezente în practica bisericească, merită o atenție.
Una dintre primele liturghii în Banat o vom întâlni la Oravița – Liturghia Sfîntului Ioan Gură de aur, tipărită în anul 1854, adevărat nu în Banat ci la Sibiu. Lucrarea a fost scrisă pentru patru voci mixte: Soprano, Tenore, Bariton, Basso. Textul original a fost scris în limba română cu caractere chirilice. Liturghia a fost foarte accesibilă formațiilor corale de atunci prin scriitură și probabil că a fost cântată în multe biserici. Din păcate autorul a rămas necunoscut.
O lucrare asemănătoare a fost găsită tot la Oravița purtând denumirea de Liturghia Sfântului Ioan Chrisostom. A fost compusă de A. Nicoliciu și Randhartinger, doi profesori de cânt de la Budapesta. Referiri la această Liturghie face și Tiberiu Brediceanu, afirmând că a fost foarte mult cântată.1
O altă referire la Liturghia amintită o face și Sever Sepețian în monografia sa despre corul din Chizătău.2 Acesta afirmă că nu se poate ști cu siguranță ce Liturghii a cântat corul din Chizătău până la transformarea lui în cor mixt, în anul 1884. După această dată la Chizătău a fost cântată Liturghia grecească a lui Randhartinger, ca mai târziu în repertoriu să fie introduse creații de Musicescu și Dima.
Compozitorul și muzicologul Zeno Vancea, referindu-se tot la Liturghia lui Randhartinger, afirmă o îndelungată prezență a acesteia în practica liturgică bănățeană. S-a cântat multă vreme alături de liturghia compozitorului sârb Kornelije Stanković, afirmă Zeno Vancea în una dintre  lucrările sale.3
Deși Liturghia amintită a fost bine cunoscută în rândul formațiilor corale bănățene, nu se poate afirma că aceasta a fost singura Liturghie prezentă în acea perioadă în repertorii. Drept mărturie ne stau datele conform cărora la Bocșa Română, în anii optzeci ai secolului al XIX-lea, pe lângă corurile existente iau naștere încă două ansambluri vocale. Meritele îi revin în special domnului Ștefan Kolofik, autor la rândul lui a unei Liturghii, probabil prezente în repertoriul corurilor nou înființate.4
O popularitate deosebit de mare au avut-o în Banat lucrările lui Ion Vidu. Acesta a compus în tinerețe o Liturghie pentru patru voci bărbătești. O altă Liturghie a sa, a Sfântului Ioan Chrisostom pentru cor mixt, apare mult mai târziu. Poate mai mult decât Liturghiile, au devenit celebre irmoasele și pricesnele sale, unele inspirate parțial din cântarea de strană.
Pe lângă creațiile compozitorilor bine cunoscuți în spațiul muzical românesc, trebuie amintite și lucrările autorilor mai puțin celebri dintre care unii au fost muzicieni autodidacți. Multe dintre opusurile acestora au avut o popularitate foarte mare, în primul rând, datorită accesibilității. Amintim spre exemplu, Liturghia Sfântului Ioan Gură–de–Aur a autorului Pau Farca din Vărădia (județul Caraș– Severin), scrisă pentru cor de copii, pe două, respectiv trei voci. Opusul a apărut la Timișoara.
O altă personalitate muzicală a Banatului, mai puțin cunoscută prin nume și mai bine știută printre artiștii vocali de aici este Nistor Miclea, autorul unei Liturghii pentru cor mixt și a unei Liturghii pentru cor bărbătesc. O popularitate deosebită printre formațiile corale bănățene le-au avut pricesnele acestuia ca: Laudă Ierusalime pe Domnul, Noi vrem pe Domnul, Cu noi este Dumnezeu, Cine se va sui în muntele Domnului.  Majoritatea dintre acestea au fost lăsate de compozitor în manuscris.
Nu trebuie uitat încă un dirijor de cor bănățean, Romulus Guțu din Ticvaniul Mic (județul Caraș–Severin), autor a două Liturghii, una pentru cor mixt și cealaltă pentru cor bărbătesc. Romulus Guțu a mai scris și alte lucrări cu caracter religios.
Capodoperele muzical–religioase ale compozitorilor ce și-au dedicat o parte din firul vieții spațiului bănățean au atins punctul culminant odată cu creația lui Sabin V. Drăgoi. Cele mai reprezentative lucrări de factură religioasă ale compozitorului au fost Liturghia Sfântului Ioan Gură–de–Aur pentru cor bărbătesc, scrisă la Timișoara în anul 1926 și Liturghia solemnă în Fa Major pentru cor mixt, scrisă în anul 1936. Creațiile lui Drăgoi reprezintă un pas înainte față de modalitatea de abordare a materialului muzical de până atunci. Deși, expresia care domină lucrările este una armonică, totuși, fiecare linie melodică pe care o abordează Drăgoi în Liturghiile sale are o expresivitate aparte, autonomă, cantabilă.
Drăgoi are, după cum este bine cunoscut, o înclinație spre dramă.  Această  înclinație este vizibilă în creațiile sale de factură religioasă care pot fi înțelese în întregime ca fiind niște drame de dimensiuni largi. Cât privește Liturghia solemnă pentru cor mixt, compozitorul însuși lasă scrise câteva rânduri în care mărturisește sentimentele și trăirile sale în timpul compunerii Liturghiei. Drăgoi vede propria creație ca pe o spovedanie, ca pe suire spre limpeziuni îngerești.5
Liturghia solemnă totuși nu este accesibilă oricărei formații corale. Interpretarea ei necesită un cor cu un potențial mare, bine pregătit și un dirijor pe măsură. Lucrarea este dedicată în special scenei artistice.
Corurile bănățene de rând, au avut de multe ori și mai au și astăzi în repertoriul său liturgic diverse combinații de Liturghii. Pentru o mai ușoară însușire a Liturghiei și pentru ca aceasta să poată fi cântată în timpul serviciului divin, dirijorii au recurs la alcătuirea tipicală a unei Liturghii din părți distincte compuse de diverși autori. Singurul punct comun al părților Liturghiei a fost de cele mai multe ori tonalitatea. Astfel, în bisericile din Banat se puteau auzi Liturghii compuse de mai mulți autori precum:  Iacob Mureșianu, Eusebie Mandicevski, D.G. Kiriac, Augustin Bena, Gheorghe Cucu, Francisc Hubic, Nicolae Lungu, Gheorghe ªoima, Nicolae Ursu, Fila­ret Barbu, Sava Golumba, Dimitrie Cusma, Ioan Teodorovici, etc. După cum se poate vedea, printre aceste nume nu erau numai bănățeni. De multe ori se introduc părți ale serviciului divin scrise de compozitori ruși (D. Bortnjanski, P.I. Ceaikovski, Lvow, Makarov, A. Arhangelski, etc), sau, pe post de pricesne, creații din literatura universală. Nu trebuie uitată mențiunea că fenomenul combinării de liturghii este actual și astăzi în bisericile bănățene.
Eugen Cinci

1 Muzica în Transilvania în Muzica românească de azi, editată de Cartea Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din România, București, 1939, pag. 733.
2 Sepețian, Sever. Corul de la Chizătău. Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1957, pag. 68.
3 Vancea, Zeno.Muzica bisericească corală la români.Timișoara, 1944, pag.15.
4 Crișan, Ion. Un secol de cântare muncitorească la Reșița (1872 – 1972). Casa de Cultură a Sindicatelor. Reșița, 1972, pag. 11.
5 Liturghia în Muzică și poezie, anul II, nr. 6, 1937, pag. 7-8.

%d blogeri au apreciat: