Corul Catedralei Ortodoxe Române din Vârșeț

Corul bisericesc român din Vârșeț cu preotul Traian Oprea în anul 1922
Corul bisericesc român din Vârșeț cu preotul Traian Oprea în anul 1922

 

La începutul secolului XX, în Vârșeț trăiesc în jur de 1000 de suflete românești. Totuși, absența școlilor în limba maternă la fel ca și absența altor asociații care să ajute la păstrarea identității naționale, se resimte destul de puternic. Astfel, consolidarea parohiei ortodoxe române și ridicarea unei biserici noi la Vârșeț reprezintă doi pași importanți în ameliorarea situației românilor din oraș.
Odată cu nașterea unui locaș sfâ­nt la Vârșeț, naște, de parcă din nimic, un cor mixt, în anul 1912. Nevoia existenței unui cor bisericesc român, se re­simțea puternic. Totuși, el putea să ia naștere doar odată cu biserica. Corul bisericesc din Vârșeț a apărut în public pentru prima dată pe 23 mai 1913, la sfințirea bisericii. Corul a avut onoarea să participe la liturghia săvârșită de P.S. Miron Cristea episcopul Caran­sebeșului (viitorul patriarh al românilor). Dirijorul corului la înființare a fost Fridrih Renger. Din păcate, activitatea corului a fost oprită de Primul război mondial după numai doi ani.
După terminarea războiului, corul reușește cu greu să-și consolideze forțele. Prima apariție a corului în epo­ca interbelică se consemnează pe 29 ianuarie 1928 cu ocazia plecării preotului Adam Fiștea din Vârșeț. Anume, la serviciul divin care s-a slujit cu acea­stă ocazie în prezența corului, preotul Fiștea (dirijor al corului după război) a fost ales “conducător de onoare al corului”.
În același an (1928), pe 2 octo­mbrie, corul își dă aportul la măreața sărbătoare prilejuită de vizită la Vârșeț a P.S. Josif Trăian Bădescu, episcopul Caransebeșului. Pe drept spunem “măreața sărbătoare” având în vedere că pe lângă corul din Vârșeț, la aște­ptarea marelui oaspete mai participă încă 13 coruri și 12 fanfare din localitățile din jur.
În curând, din păcate, corul bisericesc din Vârșeț își întrerupe activitatea. Timp de zece ani, răspunsurile liturgice vor fi date fie de cântăreții de strană fie de corurile din satele noastre. De amintit este faptul că în anul 1931, la slujba învierii Domnului, participă fanfara din Râtișor cu dirijorul Savu Petroviciu (experiență care s-a repetat și în acest an).
Pe 30 august 1938 la ospătăria “Țăranu” din Vârșeț, un grup de inte­lec­tuali (deputatul Alexandru S. Buto­arcă, preotul Gruia Roșu, preotul Adam Fiștea și alții) au convenit ca vechiul cor bisericesc să fie reînființat. A fost ales dirijorul (S.M.P. Miclea), care va instrui corul gratuit. În același ani, de Revelion, avea să fie organizată o petrecere și o cină comună la care corul reînființat a executat piesa “La mulți ani”, aceasta fiind prima apariție a corului renăscut.
Al Doilea război mondial avea să întrerupă pe un timp îndelungat activitatea corului. Noua orânduire de stat a fost cu atât mai mult resimțită la oraș. A fost aproape imposibil să se organizeze un cor bisericesc la Vârșeț dacă se știe că timp de jumătate de secol la serviciile divine au fost prezenți 10-20 de credincioși. Rolul corului l-au preluat inimoșii cântăreți de strană dintre care amintim pe: Pavel Crețu, Traian Uzoni, Ion Ușurelu, Nichita Cioloca, Ghe­orghe Tăpălagă, Damaschin Banda, Ion Radoslav, Ion Ghilezan.
În anul 1986 apare inițiativa reînființării corului bisericesc. De data aceasta, corul avea sa fie bărbătesc. Dirijor a fost ales învățătorul Gheorghe Nicolaievici care a mai avut experiență în instruirea corurilor. Inimoșii coriști au venit zilnic la repetițile care au avut loc în sala Vicariatului (Episcopia). Pentru prima dată, corul interpretează integral liturghia de Ion Vidu, în ziua înăl­țării Domnului în anul 1989. De atunci și până azi, corul participă cu regularitate la toate slujbele divine din du­mineci și sărbători.
Corul bărbătesc al cadetralei din Vârșeț a participat în câteva rânduri la serbările organizate cu ocazia “Zilei ortodoxiei”, la invitația episcopului sârb Amfilohije Radović apoi la pelerinajele tradiționale de “Ziua Crucii” la Srediștea Mică, a mai fost la Nicolinț cu ocazia hramului bisericii. Astăzi, co­rul este îndrumat de inimosul Damaschin Banda, “sufletul” și forța călăuzitoare a lui. Domnului Banda și coriștilor pe lângă multă sănătate, “la mulți ani” și dorința ca Dumnezeu să-i țină în putere, le adresez și cuvintele inscripționate pe peretele Catedralei noastre:
“Cu grijă-ntotdeuna
Smeriți vă faceți cruce
Și psalmii și cântarea
Să meargă lin și dulce “
Eugen Cinci

%d blogeri au apreciat: