Constantin Brâncoveanu, protector al tiparului şi scolilor din Muntenia şi Transilvania

brancoveanu1

De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor! ” Acestea au fost ultimele cuvinte ale domnitorului român Constantin Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat alături de fiii săi şi de cel mai credincios sfetnic. Declaraţi sfinţi pe 15 august 1992 de către Biserica Ortodoxă Română, Brâncovenii sunt sărbătoriţi în fiecare an pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Pentru că a refuzat să se lepede de la credinţa creştină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când implinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeasi pedeapsa au suferit-o şi cei patru fii ai săi- Constantin, Ştefan, Radu, Matei, împreună cu sfetnicul Ianache. Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariţiei Bibliei în limba română, numită „de la Bucureşti”, în anul 1688. Şi-a asumat rolul de protector al tiparului şi scolilor din Muntenia, dar şi din Transilvania. Conform crestinortodox.ro, a dat Bucureştiului o nouă Academie Domnească, transformând școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni şi străini”, cu o programă asemănătoare instituţiilor de grad superior.

brancoveanu2

L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase cărţi în limbile română, greacă, slavonă, georgiană şi chiar arabaă A ctitorit mai multe biserici şi mănăstiri, între care: bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, Mănăstirile Hurezi şi Brâncoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Bucureşti, unde odihnesc sfintele sale moaşte. „Să spălăm păcatele nostre cu sângele nostru!” Reducerea la tăcere a voievodului român, silit să vadă cum îi sunt ucişi copiii e de un adăvat tragism “Numai în cămăşi, istoviţi de suferinţe şi dureri, legaţi cu lanţuri, cu capetele descoperite şi desculţi, mărturisitorii întru Hristos au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunţa la creştinism, Brâncoveanu a răspuns fără reţineri: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”, iar către fiii lui a rostit: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!””, a spus voievodul cu puţin timp înainte de a I se curma viaţa. Imediat, sultanul a poruncit să fie tăiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Ştefan şi Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fraţilor săi. Copilul s-a îndreptat spre jertfă fără reţineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului şi apoi domnitorul, care a bătut o cruce mare şi a spus: „Doamne, fie voia Ta!”.

Mii de credincioşi vin sa se închine la moaştele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu la biserica Sf. Gheorge Nou
Mii de credincioşi vin sa se închine la moaştele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu la biserica Sf. Gheorge Nou

Trupurile pescuite din Bosfor Istoricii consemnează că trupurile acestora au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câţiva creştini şi îngropate în mare taină într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Ţarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămăşitele domnitorului şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. A asezat peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura ţării, fără nicio pisanie, iar deasupra a pus o candelă de argint. Pornind între altele, şi de la inscripţia de pe această candelă (din 12 iunie 1720), Virgil Drăghiceanu a facut în 1914 senzaţionala descoperire a mormântului voievodal („cea mai mare răsplată pentru modesta mea activitate de o viaţă”, îi scria el savantului Dimitrie Onciul). În jurul autenticităţii şi paternitătii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici şi chiar procese, în care de partea lui Virgil Drăghiceanu a fost încă de la început, printre mulţi alţii, şi marele Nicolae Iorga. În 2014, Patriarhia Română, a instituit “Anul comemorativ al sfinţilor martiri Brâncoveni” , la împlinirea a 300 de ani “de la mărturisirea lor de credinţă pecetluită cu sânge”.
adevarul.ro

%d blogeri au apreciat: