Consiliul Național al Românilor din Serbia își depășește împuternicirea?

Hotărârea ca Teatrul profesionist românesc din Voivodina să fie denumit ”Ion Luca Caragiale”

Petru Cârdu

Ziarul ”Libertatea” din 17 ianuarie 2013 (p. 6) prin relatarea lui Vasile Barbu informează cititorii că CNRS în ședința din 29 decembrie 2012 a adus hotărârea ca Teatrul profesionist românesc din Voivodina care este în cadrul teatrului național ”Sterija” din Vârșeț să fie denumit ”Ion Luca Caragiale”.
CNRS nu a luat în vedere că Teatrul profesionist românesc din Voivodina este înființat în 2003 ca scenă în cadrul Teatrului național ”Sterija” din Vârșeț de către Adunarea comunei Vârșeț și susținerea Secretariatului pentru cultură a P. A. Voivodina care finanțează două proiecte de spectacole teatrale anual. Deci CNRS nu este fondatorul TPRV.
CNRS nu a dat și nici nu dă nici-un dinar pentru activitatea TPRV, dar nu dă nici acum ceeace se poate vedea și din planul financiar al CNRS pentru anul 2013, publicat în ”Libertatea”. Având în vedere aceste lucruri, mă întreb cu ce drept CNRS vrea să fie ”botezătorul” Teatrului profesionist român din Voivodina?
Întreb CNRS: de ce în anul 2012, anul jubiliar al lui Ion Luca Caragiale nu a finanțat un proiect din opera acestuia la TPRV și pe această cale să popularizeze opera lui Caragiale și să fie cunoscută și spectatorilor din Serbia, dacă deja doresc să-l pună alături de Jovan Sterija Popović al cărui nume poartă Teatrul național din Vârșeț.
Activitatea teatrală a Teatrului profesionist de la început, înființat în 2003, a fost concepută și condusă de către Consiliul artistic în frunte cu Petru Cârdu, poet și traducător, până în 30 aprilie 2011 când a decedat, el a condus această scenă a TPRV. Petru Cârdu a ales repertoriul pentru această scenă al cărei calitate și diversivitate s-a apropiat de imposibil. Sub conducerea lui au fost angajați regisori și artiști de vârf din Serbia și România, unul chiar din Italia.
Sub conducerea lui Petru Cârdu scena în limba română a primit o viziune artistică excepțională, o concepție specifică care a pus-o în rândul teatrelor de avangardă. Devotamentul lui Petru Cârdu pentru această scenă se poate vedea și din faptul că a muncit fără un dinar de recompensă, numai ca să rămână mai mulți bani pentru o scenografie și costimografie mai bună sau pentru onorariile mai mari pentru regizorii de vârf, artiști sau autori.
Ca și în literatură, la fel și în teatru Petru Cârdu s-a angajat pentru elitism, elitismul universal, elitism după măsura tuturor, adică pentru valori de vârf. Angajamentul lui în activitatea scenei a mers până acolo ca să stabilească legătura cu Europa, să se prezinte în orașele din țară și străinătate. Cea mai mare dorință i-a fost ca Teatrul național ”Sterija” cu scena Teatrului profesionist românesc din Voivodina să devină membru al Uniunii teatrelor europene. Moartea subită a lui Petru Cârdu nu i-a permis să-și realizeze această dorință.
Sub conducerea lui Petru Cârdu TPRV din 2003-2011 a pus pe scenă 15 opere teatrale din literatura română, sârbă și universală. Primul spectacol în 15 noiembrie 2003 a fost ”Teatrul descompus sau omul-ladă-de-gunoi” de Matei Vișniec în regia lui Iulian Ursulescu.
Consider că nici nu este locul să prezint pe toate cele 15 spectacole fiindcă toate au fost prezentate în ”Libertatea”, au fost imprimate de RT Voivodina și emise pe micul ecran, iar CNRS a avut tot timpul doi membri în Consiliul artistic, astfel că nu mă îndoiesc că sunt bine informați despre activitatea TPRV, așa ar trebui să fie. Să amintesc doar câteva succese ale TPRV recunoscute la diferite festivale teatrale la noi și în străinătate. La festivalul la Sf. Gheorghe (România) spectacolul ”Gabriela și-a extirpat un ovar” de Stefan Caraman în regia lui Sebastian Balaban (România) a obținut premiul ”Andrei Șaguna”. TPRV a fost invitat la un festival de teatre la Cairo (Egipt) dar din lipsa de bani nu s-a prezentat. Spectacolul ”Relatare despre moartea mea” de Gabriel Chifu în regia lui Bogran-Cristian Dragan (România) a fost premiat pentru dialog intercultural la festivalul internațional al teatrelor din Pitești. Acest spectacol a primit premiul special al juriului la Festivalul de teatru clasic la Vârșeț. Spectacolul ”Luna în flăcări” de Sanja Domazet a fost prezentat la Požarevac și Cetinje în Munte Negru. La Festivalul ”Joakim Vujić” din Kragujevac a primit premiu pentru cea mai bună regie a lui Boro Drašković și pentru inventivitate în spațiu. Piesa ”Elektra” a lui Danilo Kiš s-a jucat la Marcovăț în spațiul din jurul bisericii, iar la Sân-Mihai în parcul central al satului. Și Mircea Eliade și-a găsit locul pe scena TPRV cu piesa ”La țigănci”, iar spaniolul Alfonso Zurro cu piesa ”Noaptea mănâncă banane”. Franz Kafka a ajuns pe scena TPRV cu piesa ”Procesul”, iar Eugen Ionașcu a fost adaptat de Boro Drašković în ”Play Ionesco”. În anul jubiliar al lui Jovan Sterija Popović (2006) al cărui nume poartă teatrul din Vârșeț, pe scena TPRV s-a jucat o adaptare din opera acestuia în regia și adaptarea de Andjelka Nikolić, ”Înșelații”. Să spunem aici că Petru Cârdu în calitate de președinte și redactor al Comunei Literare Vârșeț (KOV) a publicat toate operele lui Sterija.
După toate cele spuse, consider că Teatrul profesionist românesc din Voivodina trebuie să poarte numele lui PETRU CÂRDU fiindcă el este omul care pe această scenă și-a jucat cel mai mare rol aproape zece ani, epuizându-se până la ultimul atom al puterii. Cu numele său, puterea inventivă și spiritul său indestructibil, el și pe mai departe va veghea pruncul său, indiferent dacă cineva vrea sau nu vrea.
Petru Flora

%d blogeri au apreciat: