Cărți și obiecte vechi bisericești în Biserica Ortodoxă Română din Sân-Mihai

…”Cine a disprețuit vremea acestor începuturi mici?” (Zaharia, 4,10). –

Versetul citat face aluzie la templul din Vechiul Testament, ridicat pe timpul lui Zorobabel și a marelui preot Iosua din cartea proorocului Zaharia (520 î. H.) în care se află descrise: temelia templului, „Piatra cu șapte ochi”, cele șapte candele și alte obiecte bisericești ce se pot compara cu unele din cărțile și obiectele bisericești din biserica noastră, care ne leagă cu istoria bisericii noastre de la începuturile ei.
Precum lucrurile începătoare din timpul lui Zorobabel erau mici, slabe și neînsemnate, dar au purtat în ele pecetea harului lui Dum­nezeu, sub îndrumarea căruia s-a săvârșit restaurarea Israelului, tot așa și vechile scrieri bisericești din punt de vedere tehnic, n-au fost desăvârșite, ci mici, neînsemnate și slabe, totuși pe plan duhovnicesc ele au o valoare mare pentru noi creștinii de astăzi, cărora se cuvine să le acordăm o deosebită atenție.
În cele ce urmează, vom evidenția câteva din astfel de cărți și obiecte bisericești vechi de o importanță copleșitoare pentru toți. Spre deosebire de biserica ortodoxă română din Uzdin care posedă Biblia Mitropolitului An­drei Șaguna, din 1858, biserica noastră posedă SFÂNTA SCRIPTURĂ DE SAMULL (MICU) – KLAIN, din mănăstirea Sf. Troița de la Blaj (1791).
Este scrisă cu litere cirile, dar cu cuvinte românești. La început este însemnat anul 1688, cel al Bibliei de la București, numită „Biblia lui Serban”, care probabil s-a folosit cu acestă scriptură.
La început aflăm un cuvânt înainte de Samuil Klain, din mânăstirea Troița de Blaj. Pe lângă cele 66 cărți canonice ale Bibliei, cuprinde și toate cărțile necanonice, care apar în edițiile Bibliei Sfântului Sinod.
Aflăm un cuvânt înainte: „Despre Evanghelii”, începând cu „Sfânta Evanghelie a Domnului Iisus „DE LA MATEIU”… și se încheie cu Apo­calipsa lui Ioan.
La sfârșitul Sfintei Scripturi aflăm iscălitura lui Tima Scumpia, cârsnic, 908.
A doua carte prețioasă a Bisericii noastre din Sân-Mihai este CAZANII, adică „a cuvintelor de învățătura bisericești pentru următoarele dumineci și sărbători bisericești:
Partea I-a: La Anul Nou, Du­mineca va­meșului și a fariseului, a lăsatului de brânză, la Dumineca întâia a Marelui Post, a doua, a treia, patra, cincea din post, Dumineca Floriilor, la Joia și Vi­nerea Mare, la Învie­re. Dumineca Tomii, Mironosițelor, Or­bului, Samari­nencii, Înălțarea Dom­nului I și a II-a, la Dumineca 7-a după Înviere I și II, la Dumineca Rusaliilor, adică la Pogorârea Sfântului Duh I și a II-a.
Partea a II-a: Cuprinde cazanii de la săptămâna cea dintâi după Rusalii, inclusiv săptămâna 31-a după Pogorârea Sf. Duh.
A treia parte: Cele de la du­mineca strămoșilor (dinainte de Crăciun) și la toate sărbătorile domnești și la sărbătorile cele osebite ale sfinților, a se citi de trebuință, inclusiv: Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. La praznicul Sfin­ților Arhangeli, la ziua unui apostol, cuvânt la Sfântul Hristos, Nicolae, la ziua unui Sfânt; I și II; cazania I-a și a II-a la Sfințirea Bi­sericii sau a hramului bisericii, cazania la vremea de secetă sau în vremea cea ploioasă sau la alte vremuri asemănătoare.
A treia carte veche și prețioasă din Sân-Mihai este SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, cu postament braun și cu cruce albă de metal pe copertă, ferecată la colțuri cu metal alb și care se închide pe două locuri. Formatul este ceva mai mare decât cel al Evangheliilor noi, de care dispun toate bisericile (înălțimea 37 cm, lățimea 26 cm iar grosimea de 5 cm).
Este tipărită în zilele Prea­înălțatului împărat al Austriei, Ferdinand I, cu blagoslovenia Prea­sfințitului domn Vasile Moga, Episcopul Neuniților din Ardeal-Sibiu, în tipografia lui Gheorghe Clozius, 1844.
Începe cu Sfânt și marea Duminecă a Paștilor după zile și Du­mineci. La sfârșitul tuturor Evan­gheliilor de peste an aflăm următoarea precizare: “Sfârșitul tuturor Evangheliilor care s-au așezat după rânduiala Evangheliei gre­cești. Se încheie cu Evangheliile de la Sf. Maslu.
Apoi aflăm însemnare tipic bisericească cu citirea Evangheliilor și ale Apostolelor din săptămânile anului întru care trebuie să urmeze după rânduiala lor:

La Evanghelii: Dumineca întâia (Paști). Începutul Apostolului cu: Faptele Ap. 1,1. – În. 1,1.
Se încheie cu un cuvânt către frații preoți, semnat de directorul Școalelor Neuniților din Ardeal, Protopopul al doilea al Sibiului și Conzistorial al acestora. La sfârșitul Evangheliilor se află câteva sute foi albe, nescrise.
A patra carte veche bise­ri­cească este SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE. Are un format cu lungime de 28 cm, lățime 10 cm și grosime de 4 cm. Scrisă la fel cu litere cirile și cuvinte românești.
Este tipărită cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit al Un­grovlahiei, Cuviosul Neofit, Cuviosul Climent, în Sf. Episcopie de cucernicul între preoți popa Mihai Atanasie-Bici. Tipografia Râmni­cului, scrisă la fel după cum am amintim mai sus.
La începutul evangheliei se află icoana respectivilor evangheliști cu cuvinte grecești al numelor lor.
MINOLOGHIONUL cuprinde Evanghelia de obște: La Paști… La Sfinți, mucenici, Evanghelii la morți, cutremur, aprinderea de foc, la neploaie și secetă, la năvala dușmanilor, la muierile ce se spovădesc, cele 7 Evanghelii de la Sf. Maslu, Sf. Botez, Cununie, Sveștania cea mică.
După sfârșitul Evangheliilor aflăm o însciințare peste tot anul, de unde se începe cu o frumoasă verificare a tipografului: “Precum cei străini doresc moșia să-și vadă când sunt într-altă țară să sază, și ca cei ce-s pe mare bântuiți de furtună și roagă pe Dumnezeu de liniște bună, așa și tipograful de a cărții sfârșire, laudă neîncetată dă și mulțumire.”
Această Evanghelie noi am primit să o scoatem la tetrapod spre sărutare în timpul Utreniei.
***
DIN OBIECTELE VECHI BISERICEȘTI, enumerăm – o CRUCE MICĂ, sculptată în lemn, care probabil s-a folosit la sărbătorile sau slujbele când se scoate în biserică Sf. Cruce. Apoi ICOANA MÂN­TUITORULUI HRISTOS, cu litere paleo-slave. ICOANA NĂSCĂTOA­REI DE DUMNEZEU cu Pruncul în brațe și inscripție grecească, la fel ICOANA SF. IOAN BOTEZĂTORUL “Jovan Krstitelj”. Urmează SF. IERARH NICOLAE cu mitra arhie­rea­scă, cu un tioag în mână iar cu mâ­na cealaltă binecuvântând, ICOANA SF. IERARH NICOLAE cu inscripția “Sveti Nikola Ćudotvorac”.
În afară de vechile praznicare de lemn (13) care abia se văd, am izolat dintre ele cea mai veche icoană din biserica noastră – Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, care nu este decât partea din mijloc a unui fost “triptric” – Icoana compusă din trei părți, care se pot închide și deschide asemănător unei cărți.
Pr. Ionel Mojic

%d blogeri au apreciat: