Analiza problemei valahe în Serbia și rolul lui Eugen Popescu

Românii din Serbia au fost și în continuare sunt un subiect de actualitate care manifestă un viu interes în Patria Mamă – România şi nu numai. Românii şi filonul cultural românesc din Serbia în urma schimbărilor politice din Iugoslavia anilor `90 încep procesul de reorganizare care cuprinde pe toți românii, inclusiv pe românii din Serbia de Răsărit (recunoscuți până în 1989 ca grup etnic sub denumirea de valahi).

Aceşti românii uitați din Serbia de Răsărit (Timoc, Pomoravlje și Valea Moravei) care timp de aproape 200 de ani au suferit de pe urma „genocidului cultural” aplicat de regimurile hegemoniste sârbe şi de teroarea impusă de asimilarea din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe, cer drepturi elementare (școală și biserică). Lupta pentru existența civilizației spirituale a națiunii române unice din Serbia, depinde în mare măsură şi de calitatea puterii politice de la Bucureşti, respectiv elaborarea unei noi strategii clare de acțiuni care trebuie să se bazeze doar pe elementul strict românesc (nu pe elementele destructive ale organizațiilor valahe). Vom exemplifica;  ”Uniunea  Românilor din Serbia” (URS) înființată pe 1 Decembrie 2016 la Cladovo, care reuneşte 12 asociații şi organizații reprezentative românesti din Timoc – Voivodina, reprezintă o singură voce în Serbia și coagularea mediului asociativ românesc.

Lupta cauzei româneşti, aparent  pierdută, deoarece azi în Serbia avem două minorități – minoritatea națională română (cu Patria Mamă – România) şi minoritatea națională valahă/rumânească (Patria Mamă Serbia). Politica perfidă de deznaționalizare şi asimilare a românilor din Serbia este stimulată de guvernele anti-româneşti de la Belgrad, iar actuala clasă politică sârbă continuă să aplice față de organizațiile cu caracter românesc o politică perfidă de deznaționalizare. Important este de subliniat faptul că statul sârb, prin marionetele sale separă minoritatea valahă de elementul românesc. Din păcate, toate aceste demersuri valahe sunt puternic sprijinite şi susținute de Eugen Popescu, un personaj controversat, care Bucureştiului dirijează distribuirea mijloacelor financiare, schimbă fondul şi contextul, prezentând o realitate umbrită. Coincidență sau nu, odată cu ascensiunea lui Popescu în anul 2002 în Serbia apar curente antiromâneşti şi organizații de orientare „valahă” în Timoc, astfel că se înființează ARIADNAE FILUM la Bor, preşedinte fiind Slavoljub Gațovici iar actualmente Zavişa Jurj. Tot în acest răstimp, Predrag Balaşevici, Dragomir Draghici, Duşan Prvulovici şi alții părăsesc tabăra românească, încurajați şi sprijiniți – finanțați şi ghidați de Eugen Popescu, drept urmare au înființat PÂRTIA DEMOCRATĂ A RUMÂNILOR DIN SÂRBIE – Bor, în traducere directă din limba sârbă, ne asumăm deplina responsabilitate să traducem corect PARTIDUL DEMOCRAT AL VALAHILOR (la ora actuală se numeşte VLAŠKA NARODNA STRANKA, în traducere originală din limba sârbă: PARTIDUL NEAMULUI VALAH, doar că, la sugestia lui Eugen Popescu este promovat în  România sub denumirea „PARTIDUL NEAMULUI ROMÂNESC”, condus de valahul Predrag Balaşevici), formațiune politică care propagă recunoaşterea minorității valahe, care a dus la crearea unei noi minorități artificiale desprinsă din cadrul poporului român.

În 2005 a fost înființată „FEDERAȚIA VALAHILOR DIN SERBIA” – Negotin, copreşedinți  Dragomir Draghici, Predrag Balaşevici, Jovan Pechici. În următorii ani, procesul dezbinării nu cunoaşte limite, astfel că apar numeroase organizații valahe, care au drept scop crearea minorității artificiale valahe, a instituților valahe – ceea ce într-un sfârșit s-a reuşit. (Consiliul Național Valah a fost înființat la inițiativa lui Balaşevici, Jurj… cu sprijinul nemijlocit al lui Eugen Popescu). Acest proces de înființare permanentă a diverselor organizații, congrese, așa zise valaho/rumâne în sudul Dunării, au drept scop fragmentarea şi slăbirea forței de coeziune a românilor din Serbia. (Ultimul exemplu este înființarea CONGRESULUI COMUNITĂȚII VALAHE DIN SERBIA, la lacul Borului în decembrie 2016, sub umbrela lui Eugen Popescu și cu fonduri de la ICR din București).

La evenimentele valahe participă cu regularitate părintele Bojan Aleksandrovici sau episcopul „Daciei Felix” Daniil, creând confuzie în rândul comunității românești din Serbia. Cei doi protejați a lui Eugen Popescu, Predrag Balaşevici şi Zavişa Jurj au devenit celebri prin inițierea campaniei „Eu sunt valah – Ja sam vlah” pe banii României, organizată în preajma recensământului şi finanțată de ICR din Bucureşti, DPRRP cu sprijinul lui Eugen Popescu. Tot Eugen Popescu este întemeietorul CONSILIULUI NAȚIONAL VALAH prin intermediul lui Balaşevici și Jurj, în contextul când în Serbia există CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN, din care făceau parte cei doi părtaşi. Într-un stat nu poate să existe doua instituții de stat ale aceleiași minoritați. Totuşi, grupul Balaşevici cu avizul lui Popescu au inițiat formare CNV (Consiliul Național Valah), iar limba maternă este limba sârbă şi patria mama – Serbia (CNR are limba maternă – româna şi patria mamă – România). Pentru a face parte din Consiliul Național Valah (CNV), Balașevici și Jurj s-au declarant official la primăria Bor etnici valahi și nu români. Mai mult, la ora actuală se derulează procesul de standardizare a limbii valahe, care are în Serbia de Răsărit circa 38.000 de apartenenți, iar români circa 4000 în Timoc, respectiv 38.000 de români în Voivodina. În concluzie, Balașevici a fost membru fondator la ambele consilii naționale (CNMNRS și CNMNVS), în funcție de interesul momentului, dar care a creat grave prejudicii în comunitate prin LEGALIZAREA unei etnii distincte de cea românească – etnia vlahă (CNMNVS).

Campania „Eu sunt valah” a reuşit, iar Eugen Popescu a atins obiectivul de protejare a elementului valah. Istoria recentă a consemnat refuzul lui Balaşevici şi Jurj pentru adunarea semnăturilor prin intermediul asociatilor conduse de ei (din 2008 şi până în zilele noastre) pentru părinții  care vor ca copiii lor să învețe în şcolile din Timoc „Limba română cu elementele culturii naționale”. Balașevici a făcut alianță preelectorală pentru alegerile parlamentare din 2012 cu Mișcarea Muncitorilor și Țăranilor din Serbia. Problema gravă o constituie nu rezultatul alegerilor, adică zero, ci faptul că liderul MMȚS Zoran Draghișici era cadrul didactic la Facultatea de Studii de Securitate de la Belgrad – șef de catedră. Însă, treptat în Timoc românii s-au deșteptat, apar asociații cu caracter românesc pronunțat, tot mai mulți români timoceni se debarasează de valahism, și încep colaborarea cu românii din Voivodina, respectiv „Românii Independenți din Serbia” (RIS); amintim asociațiile: Inițiativa Românilor din Serbia, Renaşterea Românilor din Serbia, Uniunea Românilor, Asociația „Dunărea”, „Asociația Studenților Timoceni” etc, care încurcă calcurile „grupului Popescu”. Acesta din urmă şi acoliții săi poartă o campanie dură la adresa românilor și asociațiilor românești din Timoc și Voivodina, deoarece elementul românesc revine în forță. Mai mult, românii din Serbia reuşesc un moment istoric – Unirea românilor la nord și sud de Dunăre. Pe 1 Decembrie 2016 la Cladovo se înființează UNIUNEA ROMÂNILOR DIN SERBIA (URS), care adună 12 asociații româneşti reprezentative din Timoc și Voivodina. În replică, Eugen Popescu după căteva zile (3 decembrie 2016), prin intermediul ICR din Bucureşti (maşina de bani pentru Popescu) organizează CONGRESUL VALAHILOR DIN SERBIA (KONGRES VLAHA SRBIJE), dar tradus fals pentru Bucureşti „CONGRESUL ROMÂNILOR DIN SERBIA”, care a fost un eșec, cu scopul de a rămâne în continuare acești valahi pe scena minoritară și a beneficia în continuare de fondurile instituțiilor româneşti abilitate cu românii de pretutindeni!

 

Eugen Popescu şi contribuția lui la instituționarea minorității valahe în Serbia

Cine este Eugen Popescu?

În 1999 a înființat Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, iar soția sa, Daniela Soroş este preşedinta Fundației, respectiv Popescu dă banul, nevasta primeşte. Fundația beneficiază de-a lungul timpului de un consistent sprijin financiar din partea unor instituții sau firme de stat şi particulare din România. Fundația fondată de Eugen Popescu în numele românilor de pretutindeni a devenit particulară cu acte în regulă. Eugen Popescu a înființat agenția de ştiri „Romanian Global News” (RNG), care funcționează după resortul unor interese meschine, unde asociațile româneşti din Serbia sunt acuzate şi insultate în repetate rânduri şi se scrie doar în context negativ (Inițiativa Românilor din Serbia, Românii Independenți din Serbia, Renaşterea Românilor din Serbia, Asociația pentru Tradiție şi cultură „Dunărea”, Uniunea Românilor, „Asociația Studenților Timoceni” etc), iar asociațiile valahe şi C.R.S. subordonate şi sub protecția celui care le dirijează (Popescu) sunt prezentate şi promovate la superlativ. RNG este o platformă a cărei activitate stă mai mult în preluarea materialelor jurnalistice din zonele româneşti, din diasporă, uneori fără citarea sursei, articole de genul – corespondent (fantomă) din Voivodina, Timoc… care în realitate nu există, iar autorul este Popescu. În perioada comunismului făcea parte din şoimii securității, apoi după revoluție se retrage o perioadă în occident şi revine în România chiar în fruntea Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni (DPR) din cadrul MAE.

Din această perioadă se desfăşoară și Universitatea de vară „Izvorul Mureşului”, care are scop scoaterea din anonimat al organizațiilor din comunitățiile istorice direct subordonate „Grupului Popescu”. Tot din această perioadă să leagă o strânsa prietenie  şi condiționare reciprocă cu Viorel Badea, Eugen Tomac şi mulți alții, care pe parcursul anilor s-a dezvoltat, constituind  un nucleu bine structurat, rezistent și durabil la nivel național.

Din 2016 este director al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, dar fiind părtinitor, după câteva luni este dat afară. În tot acest răstimp (două decenii), Eugen Popescu influențează deciziile DPRRP în cazul proiectelor depuse de organizațiile româneşti, a pus monopol pe relația culturală şi financiară a ICR din Bucureşti, de mai bine de un deceniu. Scopul şi obiectivele lui Eugen Popescu este să influențeze politica statului român, instituțiilor abilitate cu românii de pretutindeni şi Comisiilor pentru Românii de Pretutindeni din Guvernul României pentru a obține trafic de influență şi profit. În această ordine de idei, în comunitățile din jurul României controlează una sau două asociații care sunt subordonate şi sprijinite de „Grupul Popescu” pentru facilitarea proiectelor nerambusabile, respectiv manipularea opiniei publice aici şi dincolo de granița României. În Serbia, cele două asociații direct subordonate intereselor „Grupului Popescu” sunt: Așa-zisă Comunitatea Românilor din Serbia (CRS) – organizație care din 2009 nu mai există decât fictiv şi care n-are nici măcar sediu, respectiv Ariadnae Filum din Bor (asociație  pur valahă) care promovează „românii  sunt valahi” şi nu invers ”valahii sunt români”. Cele două beneficiază constant de finanțări nerambusabile pe banda DPRRP-ICR-Popescu Eugen, dar invizibile pentru românii din Serbia, adică beneficiari.

De ce oare îl susține directorul de Presă Romanian Global News (Eugen Popescu) în mod mediatic şi nu numai pe Predrag Balaşevici şi Zavişa Jurj?

Iată de ce – pe cei trei îi leagă o prietenie veche, trainică şi bine cimentată de-a lungul timpului. Fondurile financiare provenite de la Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRP) în decursul anilor au fost investite de Predrag Balaşevici şi Zavişa Jurj în diferite proiecte fără rezultat concret pentru comunitatea românească din Serbia, dar în folosul comunității valahe din Serbia. Fondurile financiare, obținute prin intermediul ONG-ului Ariadnae Filum, au fost fie deturnate direct în conturile Partidului Democrat al Valahilor din Serbia (Vlaşka Demokratska Stranka Srbije) pentru susținerea unor campanii electorale politice pro-vlahe, sau a recesământului populației din anul 2011 (ambele cu rezultate dezastruoase), fie au fost însuşite direct de către cei doi vlaho-rumâni. Iată un astfel de exemplu concret, din urmă cu aproape cinsprezece ani (de la începuturile prieteniei Popescu, Balaşevici, Jurj). Cu fondurile aprobate de DRP-ul condus la vremea respective (2003) de către Eugen Popescu, Balaşevici şi Jurj ar fi trebuit să deschidă un post de televiziune în limba română în valea Timocului împreună cu patronul postului TV Folk Disk din localitatea Salaș (fondurile respective provenite din România au fost împărțite între ei, iar postul TV în limba română nu s-a mai făcut nici până astăzi). Ce a făcut concret (în 2003) Predrag Balaşevici cu banii primiți de la DRP – a cumpărat două apartamente la Bor, str. Dr. Milanovića 15/37 şi un apartament cu trei camere pe str. Timočke Divizije nr. 21/13. Oare Eugen Popescu a primit ceva pe urma acestei afaceri? Acest lucru îl ştiu însă doar ei (fostul director DRP şi valahii Balaşevici şi Jurj). Despre achiziționarea apartamentelor detaliat scrie ”Timočka Revija”, nr. 284 din mai 2010, iar banii românești au intrat în Serbia prin Banka Meridian. Dar următorii directori ai DRP care l-au succedat în funcție şi care au aprobat finanțarea altor zeci de proiecte (pe bandă rulantă) lui Jurj-Balaşevici au primit şi ei ceva? Se estimează că, începând cu anii 2000, pe filiera DRP, în conturile lui Jurj-Balaşevici au intrat astfel peste 500.000 de euro, în condițiile în care Ariadnae Filum a avut anual aprobate astfel de proiecte. De ce nu se face nici o anchetă în acest caz de către autoritățile române? Ce rezultate concrete au avut proiectele derulate de Jurj-Balaşevici în Timoc în intervalul 2000-2017? Un singur lucru se poate constata, în toți acești ani pe românii din Timoc i-au făcut  valahi, s-au înscris pe listele special electorale pentru alegerea Consiliului Național Valah pe banii României. Deși, acest fapt este arhicunoscut în comunitatea românilor din Serbia, în continuare DPRRP şi ICR a aprobat noi proiecte pentru valahi, precum: Caravana culturii şi tradițiilor populare din Timoc, Seara Rumânească (Vlaško Veće), Festivalul cântecelor valahe etc. Au oare Balaşevici şi Jurj nevoie de noi apartamente la Bor, Negotin sau Belgrad? Au primit ordin ca pe cei 4000 de românii din Timoc să-i facă valahi? Până unde merge nesimțirea? Colac peste pupăză, după ce au sifonat la greu fondurile destinate comunitații româneşti din Timoc, admirabilul nostru prezident (aflat pe final de mandat) îl decorează, pe data de 7 mai 2014 pe Predrag Balaşevici cu Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de Ofițer sau recentele premii pentru Excelență pentru românii din Comunitățile Istorice (pe 2016-2017), unde pe lângă valahi au fost premiați şi vasalii lor din Voivodina, Stevan, Magdu care au un singur merit – îi susțin pe valahi şi medicul Ion Omoran, căruia Popescu i-a inventat funcția de redactor şef la revista „Cuvântul Românesc” care nu mai apare din 2009, iar respectivul n-a scris o frază în limba română. Dar ce contează, când ICR – premiază!

Asta-i imaginea Institutului Cultural Român în comunitățile istorice?! Ruşine!

Un alt exemplu al relației Eugen Popescu – Stevan Mihailov îl reprezintă momentul  3 septembrie 2011, când la Vârşeț a concentrat formația muzicală „Pasărea Colibri”, destfel concert  finanțat de ICR din Bucureşti – Direcția Românii din afara Țării, responsabilă şef Adriana Gae, șef servicii programe şi publicații ICR, apoi expert, prin implicarea și aranjarea directă a lui Eugen Popescu. Cu acest prilej, Eugen Popescu a fost prezentat publicului vârșețean, a luat cuvântul la Concert şi a împărțit camera holelului „Moara în vânt” (Vetrenjača) din subumbria Vârşețului cu Adriana Gae.

În concluzie, Eugen Popescu a deschis ușa „valahismul” în Serbia, stă în spatele tuturor demersurilor, protestelor, scrisorilor în numele valahilor – prezentați la Bucureşti ca fiind români, iar în Serbia valahi, minoritate distinctă de cea românească conform legislației statului Sârb. În Timoc a rămas istorie o expresie care îi aparține lui Zavișa Jurj: „Eu şi Balaşevici mai mult timp petrecem cu Popescu, decât cu nevestele şi copiii noştri”

Este momentul oportun ca România și românii din Serbia să închidă ușa valahilor, iar pe Eugen Popescu îl poftim să închidă ușa pe dinafară comunității românești din Serbia.

Informațiile furnizate și materialul folosit în această analiză este preluat selectiv din: Timočka Revija, Ziarul Românesc, gazetaromânească.com, Jurnalul Românesc din 19 februarie 2016, Glasul Cerbiciei nr. 7 din 2011, hotnews.ro și gandul.info.ro.

%d blogeri au apreciat: